Dupa multele zile de pregatiri pentru nunta nimic nu este mai odihnitor si mai romantic decat cateva zile petrecute numai in doi, intr-un loc pur si simplu  fantastic: Republica Dominicana.
Dupa cele peste 12 ore de zbor, aeroportul din Punta Cana reuseste sa te trezeasca din amorteala : e inconjurat de palmieri, pe malul Caraibelor. Nu are pereti, iar acoperisul este sustinut de barne din lemn si acoperit cu stuf. Alaturarea aeronave-"colibe" de stuf pare imposibila, dar impresia artistica e garantata. Deja am pasit pe un alt taram.

Multumim echipei Eturia si in special doamnei Alina Filipescu pentru organizarea unui sejur minunat in Republica Dominicana. Este prima agentie de turism care m-a impresionat in sens pozitiv (desi am avut ocazia sa apelez si la serviciile unor asa zise mari agentii din Bucuresti) si care a dat dovada de flexibilitate (cu privire la perioada sejurului, numarul de zile, hotel, companie aeriana) si de preocupare in respectarea cerintelor clientilor.

Buna ziua,
Va multumim inca o data pentru organizarea excursiei din Republica Dominicana.
La prima plecare cu Eturia, am avut parte de o vacanta excelent organizata, in care partenerii dvs. si-au respectat angajamentele luate. Mai mult, am reusit sa evadam intr-un peisaj de vis - Caraibele dau dependenta! - dintr-un Bucuresti aglomerat si cotropit de zapada, cu numai 5 zile de concediu platit, dar cu 7 zile pline la destinatie, la 9000 km!

Va multumim din suflet pentru Honeymoon-ul pe care ni l-ati organizat. A fost de vis... plaja superba, peisaje de vis, mancare buna, multe cockteiluri, oameni deosebiti si nu in ultimul rand o organizare ireprosabila. Desi drumul a fost lung, cu siguranta anul viitor vom alege o destinatie asemanatoare cu Republica Dominicana in care vom pleca tot cu agentia ETURIA. Palaria jos in fata echipei.

„Hola, welcome to Punta Cana” ma intampina poliglot un angajat al aeroportului. I-as raspunde dar am probleme cu adaptarea respiratiei la atmosfera Caraibelor. Retin insa salutul si zambetul care-l insoteste. Urmeaza alte zambete, un transfer, conversatia cu Jose care imi va fi sofer pe parcursul vacantei, check-in-ul si intr-un final culorile oceanului. Nu recunosc nimic. Picturi fara de gri ale unei naturi aflata permanent intr-o stare de euforie. Privesc in jurul meu la o combinatie intre turqoise-ul apei, alb-galbuiul nisipului, verdele cocotierilor si albastrul iesit din mare al cerului. O prima uimire: nu exista scoici. Cocotierii - mereu inalti, mereu cu frunzele in miscare - sunt in schimb pretutindeni. Ca si plantele colorate agresiv pe care le stiu din ghiveciul meu de apartament. Decid sa-mi marit ghiveciul odata ajunsa acasa ca sa nu le mai vad triste cum incearca sa creasca in alta emisfera.