Dupa multele zile de pregatiri pentru nunta nimic nu este mai odihnitor si mai romantic decat cateva zile petrecute numai in doi, intr-un loc pur si simplu  fantastic: Republica Dominicana.
Dupa cele peste 12 ore de zbor, aeroportul din Punta Cana reuseste sa te trezeasca din amorteala : e inconjurat de palmieri, pe malul Caraibelor. Nu are pereti, iar acoperisul este sustinut de barne din lemn si acoperit cu stuf. Alaturarea aeronave-"colibe" de stuf pare imposibila, dar impresia artistica e garantata. Deja am pasit pe un alt taram.

Multumim echipei Eturia si in special doamnei Alina Filipescu pentru organizarea unui sejur minunat in Republica Dominicana. Este prima agentie de turism care m-a impresionat in sens pozitiv (desi am avut ocazia sa apelez si la serviciile unor asa zise mari agentii din Bucuresti) si care a dat dovada de flexibilitate (cu privire la perioada sejurului, numarul de zile, hotel, companie aeriana) si de preocupare in respectarea cerintelor clientilor.

Buna ziua,
 
     Imi cer scuze ca nu am apucat pana acum sa va trimit fotografii din vacanta noastra in Republica Dominicana. Vreau sa va multumesc pentru o vacanta reusita in care ne-am simtit extraordinar. Lasam fotografiile sa vorbeasca in locul nostru.
 
Steluta si Gabriel

Va multumim din suflet pentru Honeymoon-ul pe care ni l-ati organizat. A fost de vis... plaja superba, peisaje de vis, mancare buna, multe cockteiluri, oameni deosebiti si nu in ultimul rand o organizare ireprosabila. Desi drumul a fost lung, cu siguranta anul viitor vom alege o destinatie asemanatoare cu Republica Dominicana in care vom pleca tot cu agentia ETURIA. Palaria jos in fata echipei.

„Hola, welcome to Punta Cana” ma intampina poliglot un angajat al aeroportului. I-as raspunde dar am probleme cu adaptarea respiratiei la atmosfera Caraibelor. Retin insa salutul si zambetul care-l insoteste. Urmeaza alte zambete, un transfer, conversatia cu Jose care imi va fi sofer pe parcursul vacantei, check-in-ul si intr-un final culorile oceanului. Nu recunosc nimic. Picturi fara de gri ale unei naturi aflata permanent intr-o stare de euforie. Privesc in jurul meu la o combinatie intre turqoise-ul apei, alb-galbuiul nisipului, verdele cocotierilor si albastrul iesit din mare al cerului. O prima uimire: nu exista scoici. Cocotierii - mereu inalti, mereu cu frunzele in miscare - sunt in schimb pretutindeni. Ca si plantele colorate agresiv pe care le stiu din ghiveciul meu de apartament. Decid sa-mi marit ghiveciul odata ajunsa acasa ca sa nu le mai vad triste cum incearca sa creasca in alta emisfera.